SUB INALTUL PATRONAJ UNESCO

Concursul International de Canto

 

Mariana draga,
 

Milano, 6 septembrie 2001
 

S-a incheiat si editia din acest an a marelui tau concurs, si al nostru. A-l numi “concurs”, asa cum am avut prilejul sa spun si pana acum, este reductiv si imprecis. Seria de initiative artistice, muzicale si culturale promovate in aceste doua saptamani de Fundatia Darclée a fost pur si simplu entuziasmanta.

Ti-o spun cu sinceritate, complimentele sunt inutile. Ceea ce cu totii am putut vedea si asculta e la inaltimea unui festival artistic de nivel international. Cred ca centenarul verdian nu putea fi celebrat intr-un mod mai fericit. Cele trei serate dedicate muzicii marelui compozitor reprezinta tot atatea culmi ale unui angajament care vine de departe. Ele sunt incoronarea unei pasiuni si a muncii cu tinerii artisti pe care o conduci de ani de zile.

A imagina un program atat de variat si de complet, a reuni un grup de tinere voci capabile sa faca fata cu usurinta (si in unele cazuri in mod de-a dreptul exceptional) exigentelor scriiturii si vocalitatii verdiene (cea mai complexa si despre care se discuta cel mai mult la ora actuala), a pregati doua orchestre si un cor la nivelul pe care cu totii l-am admirat, nu e un lucru comun.

Participarea ta personala la Concertul de Coruri si la cel de Arii verdiene a adus acel fior de emotie pe care numai o natura artistica extraordinara ca a ta il poate transmite, lasandu-ne pe toti cu nostalgia unor reprezentatii integrale in care am fi vrut sa te vedem, Leonora in Il Trovatore, Lady Macbeth in Macbeth.

Concursul a fost cum nu se poate mai antrenant, triumfal. Chiar si in diversitatea gusturilor si a opiniilor personale, cu totii am apreciat ca extraordinar nivelul finalistilor. Organizarea - cu toate dificultatile pe care tu insati le-ai infruntat in prima linie - a fost ca intotdeauna impecabila. Iar Juriul International pe care l-ai reunit ramane un exemplu de competenta si calitati umane exceptionale.

Pentru toate aceste motive si pentru atatea altele care nu mi se vor sterge niciodata din memorie, iti datorez multumirile mele. Cu afectiune, sinceritate, devotament. M-am intors la Milano intarit: exista in lumea muzicii posibilitatea de a lucra cu pasiune, devotament, dragoste pentru teatru, pentru tineri, pentru voce.

M-am reintors cu speranta de a gasi si eu dimensiunea, locul, colaboratorii la care visez.

Am revenit convins de un lucru: ca dragostea mea pentru tine depaseste, daca e posibil, stima si admiratia pe care ti le port. Am inteles acest lucru cand din sufletul meu plin de pasiune, de participare emotiva, au scaparat scantei in acea implicare alaturi de tine, de rolul tau, de umanitatea si de natura ta. Esti o Doamna extraordinara, draga Mariana, si e minunat ca esti asa.
Vii in curand la Milano sa oferi Master Classes, si vom sta cu totii in jurul tau, urmarindu-te cum lucrezi cu tinerii artisti, partasi la acea lectie de dragoste, respect, profesionalism.

Ne da forta tuturor, nu numai lor, aceasta forma extrem de rara de energie creatoare. Tu faci totul cu o imensa dragoste. Fiecare detaliu, fiecare alegere strategica e dictata de pasiune. Nimeni nu poate sta alaturi de tine fara sa fie contagiat. Eu am fost din plin: si pentru mine totul a devenit important, fundamental, necesar. De la dispunerea plantelor si la luminile rampei, pana la sanatatea psihica si fizica a concurentilor, la gesturile in scena ale Violettei si ale lui Alfredo, la accentele scrise de Verdi pentru fiecare cabaletta, la paharele de apa din care nu bea nici un concurent, dar care trebuiau sa fie acolo. Semn de atentie, de respect, de dragoste.

Traviata noastra imi va ramane in suflet pentru totdeauna. A trecut. Ca si acel Don Giovanni de acum doi ani.

Dar prietenia noastra va ramane: sanatoasa, infloritoare, puternica. Iarta-mi momentele pasionale. Stiu ca tu le poti intelege.

Multumeste din partea mea Brailei pentru a-mi fi ingaduit aceasta umila participare la un eveniment atat de mare, capabil sa dea viata, entuziasm, speranta.

Aceste cuvinte vin din adancul inimii, si as dori ca inima ta sa le accepte, cum ar fi spus Verdi.

Sper sa te pot imbratisa din nou in scurta vreme, sa fiu alaturi de tine. Imi lipseste vocea ta, imi lipsesc furiile tale, imi lipseste rasul tau. Nu-ti poti inchipui cat imi lipsesti.
Cu toata dragostea mea,



Alberto Triola
Teatro alla Scala, Milan